Ce luptă duc în ultimul timp

Zilele trecute am fost să fac service-ul de 1 an la mașină. Sediu luxos, canapele, televizor, cafele, personal amabil, timpul de așteptare a corespuns întocmai cu cel estimat, nici o liră în plus pe factură, iar mașina mi-a fost returnată inclusiv spălată, nu doar pusă tehnic la punct. Nici nu mă așteptam la altceva, sincer să fiu! 

Când m-am urcat la volan însă, am observat că din mașină lipseau câteva monede de 1 £ pe care le țineam la îndemână pentru cărucior la supermarket sau pentru parcare. Nu contează câte erau, nu asta e ideea, ci că vorbeam despre un furt. Și nu oriunde, ci într-un loc cu pretenții, așa că am simțit cum mă apucă spumele, de didijos, așa, mă luau, mi s-a întunecat. “Cum naiba, mă, la Mercedes!?” Am coborât din mașină, cu intenția să-i bat obrazul angajatului la costum, care tocmai îmi strânsese mâna după ce îmi predase cheia, dar m-am oprit după doar câțiva pași. În conștiința mea, cumva, dorința de a nu-i face probleme “hoțului” a învins, mai ales că auzisem vorbindu-se și românește p-acolo. Îi bănuiam pe băieții de la spălătorie. “Lasă-i, mă, cine știe ce salarii au, or mai avea și probleme acasă. Monedele alea chiar înseamnă ceva pentru ei, din moment ce au ales să riște.” And off you go, cum ar veni. 

Azi am primit sms de la service în care îmi cereau să răspund la câteva întrebări pentru a-i ajuta să îmbunătățească lucrurile pentru clienți. Am răspuns pozitiv la toate, mai puțin la ultima. “Pe o scară de la 1 la 5, cât de satisfăcut ați fost de experiența cu noi?” Am pus 1. Ei m-au întrebat de ce, eu le-am zis. 

Ăsta sunt, indiferent cât mă lupt cu mine să fiu mai calm, mai empatic și mai înțelegător, în definitiv un om mai bun, atunci când sunt martorul unui lucru strâmb nu pot să tac! Lucrez la asta de ceva timp, încerc din răsputeri să nu-mi mai pese, să las să treacă de la mine, încerc să nu-mi mai fac atâția dușmani. Pentru că ăștia cu gura mare cam de asta avem parte. Dar nu reușesc, din păcate, nu sunt nici măcar pe drumul cel bun. Am ținut în mine faza de la service o zi, două, doar, iar la prima minge ridicată la plasă am executat voleul (elegant, frumos) instant. 

Ce vreau să spun e că voi face eforturi în continuare pentru a deveni un om mai bun, chiar fac, nici nu știți câte chestii am lăsat să treacă fară să zic ceva în ultimul timp. E un editorialist la GSP care bate câmpii într-un ritm infernal, e ca un copil ajuns șef de departament, nu știu cum să explic. Am mai văzut cum doi jurnaliști vechi și-au făcut un site pe care l-au denumit, cu tupeu, chiar așa: “ziariștii”, deși ei nu sunt decât niște activiști de ultimă speță, asta ca să nu zic hard-core, pentru că prima variantă sună mai rău, deci îmi place mai mult. Am auzit și noua melodie a celor de la trupa Taxi, care numai melodie nu e, pentru că vocalistul lor e absolut ireal, el nu cântă, ci vorbește, pur și simplu, dar e o celebritate în muzica noastră, nu știu cum naiba. Grapinni, Gâdea, Birchall, multe am văzut, cum ziceam, dar am tăcut mâlc, nici un răutăcism, nici o caterincă, nimic. Bă, o vorbuliță nu am scos, deși fierb! 

Sper să fiți lângă mine în această luptă și să nu mă provocați, mai ales că știți deja cum funcționez. Forța fie cu noi, în încercarea de a face o lume mai bună! 

Mulțumesc 😉 

You May also Like...

Când se va liniști România. Și cu cine voi vota la europarlamentare
April 11, 2019
Încă o dovadă că Dumnezeu are un umor nebun
April 12, 2019
Jocurile de noroc. Ce devii și cum scapi de patimă.
March 22, 2019

Leave a Reply