Una bună cu Bilici și Payet, pentru cei mai viteji și mai integri dintre noi

Dimitri Payet a venit la West Ham din poziția unui jucător bun, care însă tocmai pierduse naționala. Pe 13 iunie 2015 a fost înlocuit la pauza unui meci amical, tratat la mişto de francezi, 0-1 cu Albania, iar de atunci n-a mai fost chemat timp de un an.

An în care a semnat cu West Ham, la doar două săptămâni după rateu. Aici, sub conducerea lui Slaven Bilici, fotbalistul a atins cea mai bună perioadă a carierei sale. Jocul lui a explodat, pur şi simplu, devenind vedeta echipei din Premier League, răsfațatul suporterilor și unul dintre internaționalii cu care Didier Deschamps a deschis lista pentru Euro 2016, unde a încântat. Acela e momentul care a produs ruptura cu Bilici și tot ce însemna West Ham. Paradoxal, Payet nu își dorea mai mult, ci își dorea altceva, ceva simplu de tot.

Povestește Bilici: <<I-am zis: “Dimitri, tu trebuie să pleci la Manchester United, la Real, la o echipă mare, dacă tot vrei să pleci de la West Ham”. Nu, el voia doar să se întoarcă acasă.>>

Britanicii au refuzat prima ofertă a lui Marseille, care era mult sub 20 de milioane cât anunțaseră că iau în considerare, mai ales că îi măriseră contractul cu puțin timp înainte și nici nu prea își doreau să plece. Dar francezul s-a închis în el și a început să dea rateu după rateu. A ajuns până acolo încât le-a intrat pe invers și suporterilor, care i-au spart parbrizul, nu numai al colegilor, care nu îl mai invitau la petreceri și îl scoseserău și de pe grupul de WhatsApp. Dimitri a fost trimis la echipa a doua.

Aici e locul în care am vrut să ajung. Situația era dificilă pentru toate părțile implicate, inclusiv pentru antrenor, unul cu personalitate şi charismă, foarte apreciat în Premier League.

Invitat într-un studio zilele trecute, moderatorul a dat banda înapoi și l-a întrebat pe croat: “În ce măsură a fost Payet responsabil pentru ce a mers rău la West Ham?” 

  • Dimitri a avut un prim sezon senzațional. El era un băiat foarte liniștit, care vorbea cu colegii, făcea mereu glume, era într-o dispoziție bună întotdeauna, dar în următorul sezon lucrurile s-au schimbat. E genul de situație în care nu poți învinovăți pe nimeni. Și cu siguranță nu l-am învinovățit pe el. Am luat decizia, m-am dus la președinte și l-am întrebat: “Pot să fac asta?”, el a zis: “Da, fă-o!” și asta a fost, trebuia să trag linia. Pentru că ceilalți jucători începuseră să se întrebe dacă au greșit cu ceva.

Ați prins-o, da? Bilici, nu Dică, la West Ham, nu la FC Botoșani, în Premier League, nu în Liga a III-a Neumarkt, n-a luat decizia de a trimite vedeta echipei să se antreneze cu echipa a doua de capul lui, ci l-a întrebat pe președintele clubului dacă poate să o facă. Și numai după ce a primit undă verde, profesionistul a stat drept.

E un lucru atât de normal și de decent, încât nu a avut nici un fel de problemă să povestească la televizor. Și nimeni nu l-a luat la mișto.

Norocul lui a fost că nu era în România, unde acum ar fi fost făcut praf, din sclav nu l-am fi scos, este!? 

Nope. Toți vitejii și integrii peste măsură trebuie să știe că peste tot în lume antrenorii sunt antrenori, nu Dumnezei. Ei sunt angajați să obțină rezultate, nu să distrugă strategiile acționarilor sau să le ia la mișto investițiile. E vorba de respect aici, nu de lipsa profesionalismului sau a mai știu eu cărui reper. Nici un antrenor sănătos la cap nu ia decizii sensibile în ceea ce privește echipa, de la tactică la transferuri sau treceri de jucători pe linie moartă, fără să se consulte în prealabil cu conducerea. 

Altfel nu funcționează lucrurile și jucăria se strică. 

Bine, în afară de România, desigur, unde majoritatea mergem pe la muncă îndoiți de la jumate, dar pe net suntem cei mai viteji și mai integri de pe planetă. 

You May also Like...

Under 21. Cea mai nesimțită generație a României din toate timpurile
June 19, 2019
Poveste de cartier. “Simona, Darren și Brică” ;)
March 27, 2019
Are fotbalul românesc cei mai săraci și mai proști patroni ever?
April 15, 2019