Cum cumpăr eu Dinamo în fiecare zi

Imaginația e una dintre modalitățile prin care ne putem împinge viața la un alt nivel, iar pentru a putea visa cât mai departe, trebuie să citim cât mai mult.

Eu n-am citit, așa că, în fiecare seară aproape, înainte de a adormi, îmi imaginez cum cumpăr Dinamo. Reveria începe cu o postare pe Facebook:

“Vă zic eu, ca să știți, în cazul în care apare informația pe undeva: e adevărat!”

Apoi sunt la negocieri cu Negoiță. Ăsta a anunțat că vrea 5 milioane de Euro pe club, așa că oferta mea exact asta a fost. Cash. Bani pe jos. Adică, pe pian. Normal că Negoiță e bandit, așa că acum cere 7. “Păi, pe ce, mă? Că echipa e acum la retrogradare.” Răspunsul lui e: “brandul”. Și are dreptate, brandul Dinamo face mult mai mult de 7 milioane. Așa că zic “DA” și îi cer să-mi facă și mie bucata aia cu: “Într-o zi am deschis poarta / Și-am plecat să-mi înfrunt soarta”. Moment în care ăsta mă surprinde, pentru că e circumspect, vrea să știe de unde provin banii din dedicații.

Banii de unde credeți că îi am, în imaginația mea, apropo!? De la Loto. Și nici măcar nu am luat potul cel mare, pentru că aici, în UK, unde locuiesc, câștigurile sar regulat de 40-50 de milioane de Lire Sterline. Eu am câștigat 80, din care, după impozit, mi-au intrat în cont vreo 50. După ce mi-am aranjat familia, bine-nțeles, pentru fotbal mi-au mai rămas 49.

Sunt sincer cu Negoiță, adică îi zic exact de unde provin banii, după care îl pun să semneze un contract de confidențialitate cu penalități uriașe dacă e încălcat. Pentru că de ce, nu vreau să se afle în spațiul public ce și cum, vă dați seama. Parcă și văd caterincă din aia, cu: “Ogică din Ștefan cel Mare”, “Patronul de la 6 din 49”, știți voi!

După care batem palma. Primii care află sunt cei de la România TV, ai naibii! “Breaking news. Informație BOMBĂ. Dinamo cumpărată de un fost jurnalist”

Titlu mare și pe GSP. “Se confirmă! Fostul editorialist al Gazetei este noul patron din Ștefan cel Mare”.

Pe messagerie nu răspund la nimeni, pentru că telefonul de UK nu mi-l știu decât puține, foarte puține persoane din țară. Dar mesajele pe mess sunt de genul:

Jurnalist Digi: “E adevărat? Te rog eu, răspunde-mi! Te roagă Vali Moraru, de fapt, că trebuie să intre în direct!”

Jurnalist Telekom: “Dani, fostul tău coleg de la Gazetă sunt. Intri la mine în direct? Te rog mult, vreau să fiu primul la care vorbești!”

Jurnalist Sport.ro: “Felicitări! Eu sunt stelist, toată redacția e, dar chiar ne bucurăm. Dă-mi și mie 120 de mii să-mi iau țigări și o declarație, te rog!”

Jurnalist GSP: “Bă, ești bulangiu? Păi nu ne-ai dat-o nouă exclusiv pe asta? Vezi că ai mail de la Tolontan!”

Jurnalist Prosport: “Bună ziua domnule Șendre! C-e faceții? Felicitării! Dațim-i și mie o declarație, Florin Caramavrov sunt!”

Jurnalist PRO TV: “Sugi pula, fraiere! Și nu sunt Mihai Mironică, dacă asta te întrebi!”

Dar nu răspund nimănui, v-am zis. Prima declarație o fac pe Facebook, evident, prietenilor mei, fete, băieți, în majoritate “câini”.

“În viața asta mai avem ceva de făcut. De azi începe hegemonia lui Dinamo!”

Prima parte e introdusă isteț, petru că sunt bandit, ăla e sloganul celor din PCH, a asociației lor, “Doar Dinamo București”, pe care vreau să-i câștig chiar înainte să-i întâlnesc față în față. În a doua parte o persiflez pe zdreanța aia de MM.

Apoi clubul anunță pe site conferința oficială de presă. Intru în sală ca McGreggor în ring, bănuiesc că știți cum, aruncând mâinile așa, pe lângă corp, arogant și încrezător. După care încep: “Bună ziua, mă bucur că ați venit în număr atât de mare, văd și câteva fețe cunoscute prin sală. Haha. Victore, ce faci, mă? Îl mai pupi în cur pe șeful de la Fotbal Intern? (Mă rog, glume de când eram la Gazetă) O să fiu foarte scurt, pentru că știu că aveți treabă. Astăzi începe drumul lui Dinamo spre Champions League. Îi mulțumesc domnului Negoiță pentru tot, suma tranzacției va rămâne confidențială, vă mulțumesc și vouă pentru prezență și sper într-o colaborare foarte bună. Restul noutăților o să le aflați de la directorul executiv, atunci când le vom avea, tot într-o conferință de presă. Mulțumesc încă o dată. Întrebări?”

Și ăștia încep ca vulturii, normal. “De unde ați avut banii?” Eu râd și răspund instantaneu: “De la Loto”

Bună gluma, a mers, râd și ei în sală, apoi jurnalistul întreabă din nou: “Nu, serios acum, de unde ați avut banii?”

Moment în care îl fac praf. “Hopa, e și ANAF-ul în sală! Deci asta te intresează pe tine, ha? Nu care sunt planurile, ce înseamnă noul patronat pentru Dinamo, cine va fi antrenor și așa mai departe. Nu, pe tine te interesează de unde am avut banii?” În sală nu se mai aude nici musca. Altă întrebare?

  • “Da, deci, ce înseamnă noul patronat pentru Dinamo?”

Întrebare la care răspund frumos și detaliat. Apoi întrebările curg, dar nimeni nu mai are curajul să întrebe de unde am avut banii, pentru că jurnaliștii sunt găini, dacă îi iei tare, se pierd.

Apoi sunt în birou cu Prunea, pe care l-am luat lângă mine, pentru că e singurul “câine” care nu mușcă fals, îmi place de el, îl simt pur sânge, de aceea este și primul pe care l-am abordat. El îmi zice organigrama, plus antrenorul la care s-a gândit. Eu sunt de acord, iar în momentul în care îl anunț că bugetul tocmai s-a mărit, Prunea mă întreabă: “Pe bune?” Îi răspund, după care îl cert. “Poți să-mi zici orice, dar acolo ai greșit, deci atenție mare pe viitor, pentru că suntem Dinamo! Absolut inacceptabil filmuletul care circulă pe net, cu tine injurând Steaua pe ritmuri lăutărești. La minutul 1:45, acordeonistul a intrat pe refren o terta mai jos! O terță mai jos, Florine, o terță mai jos!”

Pe lângă mine sunt tot felul de oameni, unii pe care nu i-am văzut în viața mea, alții cu care nu mai vorbisem de 10 ani, unii se autopropun, alții vor câte ceva, toți mă perie, însă. Mă sună până și Mihai Stoichiță, iar lui chiar îi răspund. Mă felicită, dar apoi nu mai aud nimic, pentru că râd înfundat, cu telefonul pe mute. Râd de mă dor creierii în cap. Nea Miaieeeee.

Organigrama e gata, antrenor e tot Rednic, primele transferuri vin și ele. Titlurile din presă sunt numai din alea: “Revoluție la Dinamo!” “Fabulos! Transferuri de 20 de milioane în trei săptămâni.” Din astea. Nea Ovi scrie un editorial: “Are balta pește!”

La primul meci “acasă”, stadionul e plin. Atmosfera e senzațională. Dinamo face spectacol. Batem pe CFR cu 5-0. Titlu pe GSP: “Gigi Becali tremură: Jos pălăria pentru Șendre, bravo lui, mă forțează să bag bani mai mulți și eu.”

Îmi fac pagină pe Facebook, pentru că am atins limita de prieteni pe contul personal. Primul interviu i-l acord lui Tolontan. Pe banditul de Șumi l-am refuzat deja de trei ori, deși a promis că antrenează gratis și îmi câștigă Champions League în primul sezon. Donez bani și pentru Ninonică, deși știu că n-are nimic, e în spital de răutate. Talpan mă așteaptă în fiecare zi pe scări, să-l iau avocat, după ce l-a dat afară Armata. “Îîîî, ce bucurie”, așa îl salut, mereu. Mă sună și nea Gigi: “Băi, Daniele, tu știi că cel mai disperat pentru condamnarea cu executare nu e Dumitru Dragomir, da? Ci viitorul lui coleg de cameră, pentru că nea Mitică are priapism. Hahahaha”

La meciuri stau în lojă, iar lângă mine e ăsta mic. Dar încep să apară problemele acasă, cu nevastă-mea. “Chiar tot, tot ai băgat? Ești nebun! Și dacă nu-ți iese?”

  • Nu cobi! O să-mi iasă, altă variantă nu există.
  • Și dacă, totuși, nu?
  • Păi, ce nu mi-a ieșit mie până acum?
  • Nimic!?
  • Băi, nene, tu ești mai rea decât presa!

Mă sună într-o seară Chirilă, că îl adusese Prunea la echipa a doua. “Băi, Daniele, jur, m-am trezit de dimineață și mă gândeam de ce nu m-au numit pe mine antrenor ăia de la West Ham, în locul lui Pellegrini. Și eu aș fi reușit să iau bătaie în primele 4 etape. În fine, zi, chiar nu vrei pantofi? Am mai adus ieri trei perechi!”

Dinamo merge brici, e pe primul loc după zece etape, iar pe Steluța am spulberat-o! Gigi refuză să mai intre în direct la televiziuni! Jurnaliștii mă atacă în continuare, probabil că le e dor de el. “Foc de paie” “De unde sunt, totuși, banii?” “Șendre nu există în scurgerile FootballLeaks. Cine îl protejează și pe ce filieră?” “Bani negri? Pini Zahavi implicat în ultimul transfer la Dinamo.” Din astea.

Avem meci cu Viitorul, la Ovidiu, eu stau la oficială și mă gândesc: “La cat de mic e stadionul si la cum e pozitionat, daca un jucator da mingea in afara, soferul de pe tractor azvarle cu un stulete inapoi, să mă bată mama!” La următoarea partidă acasă mă întâlnesc cu Dan Matei Agathon, la VIP, căruia îi zic: “Sincer acum, domnul Agathon. Nu înțeleg cum puteți fi dinamovist pur sânge și să tineți, totuși, cu Barcelona. E ca si cand ați fi îmbrăcat în frac, dar ați mânca mici pe carton.”

Și urmează marele meci, peste vreun an, singurul care mă interesa de când am venit. Dinamo joacă acasă returul decisiv pentru accederea în grupele UCL. Toată România fierbe, nu numai stadionul Național, pentru că al nostru e în construcție. Banii i-am împrumutat de la Țiriac, acu trebuie să-i dau înapoi triplu, în cinci ani. Și batem cu 2-0, băi, frate! Augh. Augh. Augh. Dinamo e în grupele Champions League. Eu dansez pe Shakira, la oficială, cu Borcea, să moară toți dușmanii lui Dinamo! După care Borcea mă invită la botezul celui de-al cinșpelea copil. Lacătuș râde trei scaune mai în spate, pentru că l-am invitat și pe el. Prietenii de pe Facebook și toți “câinii” mei sunt fericiți. Iar eu sunt bucuros pentru ei, pentru că au suferit destul.

You May also Like...

Negoiță, înțelegi acum cine retrogradează Dinamo?
15/07/2019
Sunt suporterii vinovați pentru infarct? Să-l descifrăm pe Florin Prunea
23/07/2019
Thrillerul România-Spania. Profilul psihologic al victimei
06/09/2019

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: