Mesaj pentru băieții lui Uhrin. Și pentru toți câinii din spatele lor

Înaintea meciului cu Dinamo, Peluza Nord a Stelei a mers în cantonamentul băieților. E o practică de pe vremea legendelor asta, când ambele cluburi străluceau, alături de Știința și Rapid. Acolo, printre cântece și scandări triviale la adresa rivalilor de o viață, Mustață le-a zis așa: “Bateți Dinamo și nimic nu mai contează!  Imediat, din spate s-a auzit: “Doar așa ne faceți fericiți”.

Nimic mai real în toată povestea fotbalului românesc. E valabil și la Dinamo. Poți lua trei campionate la rând, nu doar unul, dacă nu bați rivalii istorici n-au farmec. Intrebați un câine sau un stelist ce preferă și ambii vor spune același lucru.

Fotbalul e despre oameni și caractere, aici e povestea peste tot, în rivalități, începând din Argentina până în Polonia. De aici vine tot farmecul fotbalului!

Și exact aici s-a făcut diferența aseară pe teren. Câinii lui Uhrin au fost mai determinați, mai agresivi, au pus suflet mai mult și de aceea au fost mereu primii la minge. Efortul lor fantastic a durat tot meciul, steliștii au răspuns, așa că meciul a avut ritm, ambele echipe au onorat cum se cuvine “derby-ul etern”.

Pentru câini însă lucrurile sunt aparte. În timp ce la Steaua există stabilitate, salariile sunt mari și achitate la zi, iar Tănase și restul aveau să joace cu Peluza Nord în spate, reîntoarsă după ani acolo unde îi și era locul, la Dinamo aproape totul e gri. Clubul nu mai are susținerea patronului, investitorii nu se înghesuie, echipa e slăbită de plecări, iar salariile celor rămăși sunt plătite de suporteri. Nu ai zice că e cea mai fericită perioadă să fii jucător la Dinamo, ha!?

Aici am și vrut să ajung.

Cu ani buni în urmă, un jucător al lui Crusaders a rememorat pentru presă umilința pe care a trait-o cu Dinamo, cand au luat bataie cu 11-0. Despre „câini” omul ăla vorbea ca despre niște ZEI. “Tehnic erau superbi. Fizic, erau atât de puternici încât aveau muşchi în locuri în care nu credeam că poţi avea muşchi”.

Se referea, printre alții, la Cheran, Dinu, Sătmăreanu, Radu Nunweiller, Dumitrache și Dudu Georgescu.

Fotbalul a evoluat, noi suntem oameni realiști și decenți, cu siguranță despre fizicul și tehnicitatea actualilor jucători ai lui Dinamo nu va putea spune nici un adversar același lucru vreodată, dar cu aceeași siguranță ar putea vorbi la superlativ despre caracterul lor oricând.

Sin, Lazăr, Puljic și Fabbrini au intrat aseară pe tren în condițiile grele menționate mai sus. Mai mult decât atât, îi aveau în fața lor pe unii dintre cei mai scumpi, mai bine cotați și clar mai bine plătiți jucători din Liga 1. Câinii se luptau să nu reteogradeze, în timp ce ai lui Gigi jucau pentru titlu.

Și încă un detaliu important. Dinamoviștii jucau cu brandul lansat de suporteri pe piept, deci presiunea pentru ei a fost uriașă. Nu trebuie să fii vreun geniu ca să realizezi că pierzând ar fi anulat în doar 90 de minute jumătate din eforturile depuse de PCH într-un an. Sorescu & Co puteau spulbera ceea ce a devenit în România un brand.

Asta vreau să conștientizeze ei! Că indiferent ce se va întâmpla, fiecare jucător din lotul actual al lui Dinamo e demn să facă parte din el. Nu numai că i-au făcut fericiți pe suporteri, dar au onorat eforturile făcute de ei pentru a salva clubul.

Suporterii le plătesc salariile, iar ei se înclină în fața lor, rupând norii exact atunci când trebuie. Dracu mai ține minte, azi, că au pierdut alartăieri cu Voluntari!

Poate fi asta una dintre cele mai frumoase povești ale fotbalului românesc!? Să vină vremea când bunicii, tineri la bustul gol urcați astăzi pe garduri, să le povestească nepoților cum s-a salvat clubul ăsta năpăstuit!? Foarte posibil.

Proiectul “Doar Dinamo București” funcționează. Sunt fapte, nu vorbe! Iubirea din tribune e reală! Pasiunea și recunoștința din teren e clară. Mesajul pentru un eventual investitor e optimist. “Atât cât suporterii trăiesc, Dinamo nu e lăsat să moară!”

Felicitări tuturor, jucători și suporteri!

Iar voi, câinii cei mai mici, fiți mai mândri decât orice alt suporter din țara asta!

O întreagă generație rivală s-a format când Steaua se bătea pentru accederea într-o finală de Cupă europeană. În perioada aceea, Steaua a avut cea mai mare expunere media din toată istoria ei, inclusiv în străinătate, fără discuție! Steaua era atunci peste tot. Asta auzeai, citeai și vedeai în România imediat ce deschideai ochii dimineața, cum Steaua și Rapid, două echipe românești joacă pentru prima oară în istorie în sferturile UEFA. Copii fiind atunci, 5-6 ani, câți aveați!?, nu înțelegeați, probabil, cum e posibil să fiți atrași de Dinamo.

Ei bine, era pasiunea aceea inexplicabilă, pe care o cântați astăzi.

Copii. Generații. Uitați-vă cu mândrie la voi înșivă, era minunea ce v-a ferit de turmă!

Ăsta a fost mesajul lui Daniel Împărat pentru voi, câinilor 😉 

You May also Like...

Negoiță, înțelegi acum cine retrogradează Dinamo?
15/07/2019
Și a ajuns nea Nae dincolo
19/09/2019
În poza asta minunată e HIDOȘENIA lumii
30/08/2019
3 Comments
  • Reply
    Radu Ionita
    17/02/2020 at 10:14

    Bravo! Un articol motivator pentru catelusi dar in acelasi timp si pentru cei ce si-au pierdut speranta. Bravo inca o data!

    • Reply
      Daniel Sendre
      17/02/2020 at 11:16

      Asta nu trebuie pierduta niciodata, Radu, dar stiu ce zici, exista oameni care au incetat sa mai spere la ceva bun legat de Dinamo de mult.

  • Reply
    George
    18/02/2020 at 07:32

    Superb articol, felicitari!!! Ma inclin in fata celui ce stie sa mai scrie si lucruri concrete, lucruri palpabile cum este programul DDB si care lasa deoparte expunerea agresiva a turmei!

    Felicitari si la mai multe articole de genu’!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: