Și a ajuns nea Nae dincolo

“Mă, ce plm, câmpie cât vezi cu ochii, iarbă verde, frumoasă, crudă, copaci înalți, flori colorate, un pârâu curge liniștit colea, dincolo sar peștii într-o baltă cristalină, păsărelele cântă, e soare, fără să fie însă prea cald, văd curcubeul, fără să fi plouat … nu înțeleg cum vine asta, pe legea mea … și totul e luminat, ce lumină, fraților, n-ați văzut așa ceva … e … morții mă-sii … ce minunăție jegoasă!

Am crezut că ăsta e Raiul, pe onoarea mea dacă vă mint, dar n-are cum, că nu există bere. Nici o terasă, nimic! Iar eu umblu singur, de năuc, prin toată imensitatea asta! Mi-e dor de voi, jegoșilor! Domn director, Emile, Moflea, cu tine vorbesc acu. Mulțumesc! Mulțumesc mult, că datorită ție am picior, să pot să umblu și eu p-aici! Jim. Andrei. Maimuțică. Pancule. Vă iubesc pe toți, bă, jegoșilor! Iertați-mă cei pe care nu v-am pomenit, dar sunteți prea mulți, derbedeilor! Vă mulțumesc tuturor! Ce dor îmi e de o caterincă din aia jegoasă, fraților! Frații mei, câinilor! Unde mă duc eu acu, na, încotro s-o iau? Sunt cam pierdut pe aici …

…. IA, ca mă strigă cineva! Văd o siluetă … da, vine cineva înspre mine … e încă departe … coboară valea … MĂ, CE PLM! Doamneeeeee … Căpitaneeee! Cătălineeeeee …. de dor mi-a fost de tine! Dă-mi voie să te strâng în brațe și iartă-mă că plâng, căpitane! Cătăline! Cât te-am mai plâns noi! …

– Știu, nea Nicule, știu! Ce faci, cum e să nu te mai doară nimic? Îți place p-aici?
– Acu, că te-am găsit pe tine, îmi place, normal. Dar mi-a părut rău c-am murit, nu pot să te mint. Tare rău mi-a părut, pentru că mie mi-a plăcut mult de tot viața, Cătăline, mă știi!
– Așa e, nea Nicule …
– Băi, Cătăline, dar nu credeam, pe legea mea!
– Ce nu credeai? Că poate exista ceva atât de minunat?
– Nu, nu asta! Nu credeam că toți câinii ajung în Rai!
– E adevărată, nea Nicule, vezi bine!
– Da’ ce Rai e ăsta, mă, Cătăline, că te iau și pe partea asta acu’. Ce Rai e ăsta, fără băutură? Haha.
– Este și băutură, e tot ce vrei, ai răbdare! Încă n-ai văzut nimic …
– Dă-mi voie să te mai strâng un pic în brațe, Cătăline, pentru toți jegoșii ăia pe care i-am lăsat în urmă! Nu există meci să nu-ți strige numele, meci, Cătăline, acasă sau în deplasare, campionat sau Cupă, play-out sau play-off, pe soare sau ploaie, la Sfântu Gheorghe sau în Europa, jegoșii noștri te strigă!
– Știu …
– Băi, Cătăline!
– Da, nea Nicule!
– Ăla de colo e lup?
– Da.
– Și aia, aia de lângă lup, e o oaie?
– Da.
– Să-mi bag pula în ea, atunci! Haha. Mi-a intrat în reflex mie …
– …
– Auzi, tată!? Cătăline. Da’ jegosu ăla unde e?
– Ha!? Cine? Că sunt mulți câini pe aici. Suporteri, jucători, foste legende … toți te așteaptă!
– Îi iubesc, mi-au lipsit, dar nu de ei te întreb eu …
– Dar de cine?
– Eu întreb de Dumnezeu! Jegosul ăla e fratele meu, care nu doar că mi-a dat Dinamo, dar mă și iubește, înseamnă, dacă m-a adus aici!
– Haha. OK, hai că te duc la el …
– Stai un pic, Căpitane, că mai am ceva de făcut … dă-mi voie să-mi iau rămas bun de la ai noștri, că n-am apucat …
– Te rog …
– Uite, mă întorc către ei și le zic așa: Băi, jegoșilor, mă auziți? Vă iubesc! Mă, vă iubesc și vă mulțumesc tuturor pentru ajutor și toate, dar terminați cu tânguiala aia! Păi, unii am văzut că mă pomeniți până și cu versuri pe Facebook! BĂI, ascultați aici la mine, micilor bulangii! Dacă vreți să mă onorați cu adevărat, faceți asta, că o să înțeleagă toată populația. Să mă ierte doamnele, copiii, să mă ierte toată lumea, o să înțeleagă și steliștii, toți o să înțeleagă, mă, o să vedeți, vă promit! Deci, băi, jegoșilor, dacă vreți să spuneți lumii cine am fost cu adevărat și să-mi onorați amintirea, ziceți așa: “Îmi bag pula în morții lu Steaua și în tot neamu ei, chiar și în ziua de Paști”! Hai, vă iubesc, v-am pupat! Îmi iau toba și mă duc cu Căpitanul la Jegosul ăla acu’ … NOROC, SĂ TRĂIȚI!”

You May also Like...

Negoiță, înțelegi acum cine retrogradează Dinamo?
15/07/2019
Cum cumpăr eu Dinamo în fiecare zi
25/03/2019
Thrillerul România-Spania. Profilul psihologic al victimei
06/09/2019

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: